c

Asociatia Suporterilor Timisoreni Druckeria
Noi Din Banat
Forum Suporteri

Scrisoare de la Stanley Rous!

      "Nu cred ca noi inca am inteles prea bine minunea care a avut loc sub ochii si in auzul nostru duminica dupa-amiaza, la ultimul meci al stagiunii, la ultima scena a piesei noastre tragi-comice. NU AM INTELES prea bine si nici nu aveam cum sa intelegem totul, deodata, in intreaga-i frumusete, fiindca acel fenomen era in afara ordinarului, in afara a ceea ce stim, as spune ca ne depasea intelegerea concentrata in cu totul alte directii - se stiu ele care - acum, la spartul targului (si inca ce targ!). A fost ceva frumos pana la lacrimi - si nu exagerez, dovada ca prietenu-mi doctor, om rece si nesentimental, ca toti doctorii, mi-a spus ca si el a lacrimat. Luni, un corespondent din Brasov, un superior spirit sportiv, Stelian Ionescu, mi-a dat telefon din urbea sa sa-mi comunice sa scriu despre nimic altceva decat despre galeria lui «POLI» Timisoara. L-am asigurat ca nici nu am de gand sa scriu despre altceva, ca si eu sunt incredintat ca fotbalul nostru n-a dat nimic mai nobil si mai patetic in ultimii ani, nici nu pot spune de cand... SA CANTI UN MECI INTREG cu placere si bucurie - placerea si bucuria jocului - ca niste copii ai soarelui; sa canti la incasarea unor goluri intr-adevar copilaresti, pentru care greu i-ai putea ierta pe ai tai, intr-o finala de CUPA; sa gasesti in plina infrangere idei uimitor de generoase si surazatoare ca acestea «POLI, noi suntem cu tine, zau, si la bine si la rau» - acest «ZAU» facand toate paralele poetice! ; sa vezi cu ochii mari infrangerea caci, vai, «POLI», «echipa mult iubita» ar trebui sa stie fotbalul lui Cruyff pentru a fi la inaltimea suporterilor ei (si e foarte greu deocamdata sa stii fotbal cat Cruyff); sa vezi pe tabela 1-4 si atunci sa explodezi in minutul 80, intr-un asonat dar coplesitor: «POLI noi iti multumim ca-n finala ai ajuns!» - toate acestea tin de-o viziune paradisiaca a vietii de suporter si acea galerie se poate spune ca ne-a adus paradisul pe terenul de fotbal. (...)


     Ca se vor gasi «lucizi» si nerozi care sa sustina ca nu vom castiga nici campionatul european, nici macar Cupa UEFA cu asemenea «fair play» si acte «gratuite» - cu atat mai trist pentru acela. Eu as vrea sa stiu cu ce ne vom alege noi sufletistii, de pe urma acestei minuni, izbucnita cand nu te asteptai, la capatul unui campionat care mai are nevoie de comisii de ancheta! Chiar sa nu ramana nimic de pe urma acestui eveniment? Tot la «huo!» si «ati mancat bataie» si «la oase!» si la pumni, si la «spanzurati-l pe Valcarescu!» - o sa ramanem ? Macar un «POLI ITI MULTUMIM!» sa murmuram si noi, ca N-OM FI DE PIATRA". Acest fragment de articol nu apartine unui gazetar timisorean, ci faimosului scriitor si jurnalist Radu Cosasu, care semna in ziarul "Sportul" sub pseudonimul "Belphegor". Cat de impresionant a fost fair-play-ul galeriei poliste a demonstrat-o si scrisoarea lui Sir Stanley Rous, care era presedinte FIFA si membru in Comitetul International Olimpic, acesta trimitand o scrisoare de felicitare Timisoarei, ajungand si la el ecourile acestei frumoase tifoserii...
    

Sa nu uitam nici randurile scrise de Mircea Jiva in lucrarea "Hai Poli!": "La sfarsitul jocului, cu sufletul greu, obositi fizic si psihic, desi nu au parasit terenul cu mult ravnitul trofeu, asa cum sperau, studentii au castigat un trofeu si mai pretios: inima si sufletul minunatei galerii timisorene. "Poli noi iti multumim ca-n finala ai ajuns" si "Poli, noi suntem cu tine, zau, si la bine si la rau" iesite din inimile celor peste 2.500 de suporteri, obositi si amarati, este trofeul cel mai de pret, este victoria omului asupra omului". Suna cam a limbaj de lemn, dar este adevarul pur. Tifoseria alb-violeta era un fenomen fotbalistic, de masa, dar si unul spiritual. Se scria prima fila din ce inseamna povestea fara sfarsit a galeriei poliste.

Bioveliss Tabs – cumpara acum



Pagina: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11